- comunicatív
- adj. m., pl. comunicatívi; f. sg. comunicatívã, pl. comunicatíve
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
comunicatív
Look at other dictionaries:
comunicativ — COMUNICATÍV, Ă, comunicativi, e, adj. 1. (Despre oameni) Care intră uşor în legătură cu ceilalţi; sociabil. 2. (Despre unele manifestări ale oamenilor) Care se transmite uşor de la o persoană la alta. – Din fr. communicatif, lat. communicativus.… … Dicționar Român
comunicativitate — COMUNICATIVITÁTE s.f. Însuşirea de a fi comunicativ. – Comunicativ + suf. itate. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COMUNICATIVITÁTE s. v. sociabilitate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime comunicativitáte s. f., g. d. art … Dicționar Român
sociabil — SOCIÁBIL, Ă, sociabili, e, adj. Capabil să trăiască în relaţii permanente cu semenii săi, în societate. ♦ Căruia îi plac relaţiile cu semenii săi, care se împrieteneşte uşor cu alţii; comunicativ, apropiat, prietenos. [pr.: ci a ] – Din fr.… … Dicționar Român
expansiv — EXPANSÍV, Ă, expansivi, e, adj. Care are tendinţa de a şi împărtăşi deschis şi spontan impresiile şi sentimentele; vioi, exuberant, comunicativ, deschis. – Din fr. expansif. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Expansiv ≠ reţinut,… … Dicționar Român
necomunicativ — NECOMUNICATIV, Ă, necomunicativi, e, adj. (Despre oameni) Care nu intră uşor în legătură cu ceilalţi; nesociabil. – Ne + comunicativ. Trimis de cornel, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 Necomunicativ ≠ comunicativ Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
jovial — JOVIÁL, Ă, joviali, e, adj. Bine dispus, vesel, voios, glumeţ, comunicativ. [pr.: vi a ] – Din fr. jovial. Trimis de cata, 27.04.2002. Sursa: DEX 98 Jovial ≠ mâhnit, mohorât, posomorât, sumbru, trist Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
tăcut — TĂCÚT1 s. n. (În expr.) Pe tăcute(le) = în tăcere, pe ascuns. [Formă gramaticală: (în expr.) tăcute(le)] – v. tăcea. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂCÚT2, Ă, tăcuţi, te, adj. 1. Care tace, care nu vorbeşte; p. ext. care nu face… … Dicționar Român
vorbitor — VORBITÓR, OÁRE, vorbitori, oare, adj., subst. I. adj. 1. Care vorbeşte; care foloseşte limbajul articulat. ♦ Care vorbeşte plăcut (şi mult); vorbăreţ, comunicativ. 2. Evident, edificator, elocvent. II. s.m. şi f. 1. Persoană care vorbeşte, care… … Dicționar Român
comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… … Dicționar Român
deschis — DESCHÍS, Ă, deschişi, se, adj. 1. (Despre uşi, porţi, capace etc.) Dat la o parte spre a lăsa descoperită o deschizătură. 2. (Despre încăperi, lăzi etc.) Cu uşa sau capacul neînchise sau neîncuiate. ♢ expr. Aplauze la scenă deschisă = aplauze în… … Dicționar Român
